Home -Războaie și bătălii Verdun, abatorul primului Război Mondial

Verdun, abatorul primului Război Mondial

111
0
Verdun, abatorul primului Război Mondial

În 10 luni de lupte cumplite confruntarea dintre trupele franceze şi germane a degenerat într-o chestiune de prestigiu. Oficial, au câştigat francezii, dar masacrul a atins proporţii de necrezut, iar dealurile din jurul Verdunului au rămas devastate pentru totdeauna. Câmpurile de bătălie, forturile, tranşeele din păduri, “oraşul care a murit pentru Franţa” şi enormele cimitire francezo-germane sunt astăzi un mare memorial.

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

Verdunul, simbol al rezistenţei franceze

Fusese ultima fortificaţie cucerită de prusaci în războiul din 1870-1871, iar apararea oraşului Verdun şi a împrejurimilor sale, cel mai fortificat sector al frontului Franţei, avea o mare importanță psihologică atât pentru militarii francezi, cât şi pentru întreaga ţară. De aceea bătălia de la Verdun (21 februarie 1916 – 21 iulie 1916) a fost pentru Franţa, după bătălia din septembrie 1914 de la Marna, al doilea moment crucial al Primului Război Mondial, iar victoria a avut un efect moral enorm.

În anul 1916 războiul trecuse deja de la faza ofensivă la cea defensivă, de rezistenţă, iar luptele se mutaseră în tranşee. În jurul Verdunului erau douăzeci de fortificatii majore şi altele patruzeci mai mici care protejau graniţa istorica de est a Frantei.

Verdun, abatorul primului Război Mondial

Germanii cunoşteau rolul Verdunului de simbol al rezistenţei, intenţionau însă prin strategia dezvoltată de şeful Statului Major german Erich von Falkenhayn să atace la Verdun într-o lupta de uzură care să provoace pagube cât mai mari armatei franceze, slăbită de cei doi ani de război şi la limita posibilităților sale. Nemţii intenţionau să atragă trupele franceze în contra-atacuri şi contra-ofensive şi să le distrugă sub focul masiv al artileriei grele , alimentată cu mari cantităţi de muniţie aduse pe căile ferate care ajungeau chiar la 24 de kilometri de linia frontului.

Dar, generalul Philippe Pétain, apărător al Verdunului alături de generalul Robert Nivelle, a regândit strategia artileriei şi infanteriei franceze. Pétaina ordonat ca nu va exista nici o retragere, ci doar contra-atacuri, în ciuda faptului că trupele se aflau sub focul masivelor bombardamente ale artileriei germane.

Bătălia a început la Le Bois Des Caures, lângă Verdun, şi timp de 9 ore germanii au bombardat frontul cu 2 milioane de obuze. A fost doar începutul masacrului.

Până la sfârşitul lunii martie artileria germana a provocat inamicului pierderi cel puţin tot atât de grele ca şi cele proprii. În plus, începutul, la 1 iulie 1916, a bătăliei de pe Somme, a forţat armata germană să aducă trupe de la Verdun, slăbind astfel presiunea asupra armatei franceze.

Câmpul de bătălie a fost nu mai mare de 10 km pătraţi şi din punct de vedere strategic, spun istoricii războiului, şi nu poate exista nici o justificare pentru pierderile atroce suferite de ambele părţi, decât faptul că batălia a degenerat într-o chestiune de prestigiu atât pentru francezi cât şi pentru germani.

Istoricii războiului spun ca în bătălia de la Verdun s-au tras peste 14 milioane de obuze. Câte 200 pentru fiecare victimă.

Verdun, abatorul primului Război Mondial

“Ei NU vor trece”
Germanii i-au subestimat pe francezi. Verdunul a rezistat tuturor asalturilor , iar bătălia a rămas cunoscută şi pentru remarca « Ils ne passeront pas » (Ei NU vor trece), făcută de generalul Robert Nivelle, apărător al oraşului alături de un alt mare general, Philippe Pétain.

Devastatoarea bătălie de 10 luni de la Verdun, cu numele de cod Judecata, dat de germani, a fost rămas în istorie şi sub numele de Abatorul deoarece numărul de morți, răniţi şi dispăruţi s-a ridicat la cifre de necrezut: aproximativ 550.000 pentru francezi şi 430.000 pentru germani (estimările diferă, pornind de la 710.000 şi mergând până la un maxim de 980.000).

Deşi s-a încheiat, oficial, cu o victorie franceză, bătălia de la Verdun n-a adus părţii învingătoare niciun avantaj militar strategic important, dar a avut un efect moral enorm.

Cei mai mulţi dintre soldaţi nici nu-şi vedeau inamicul, luptau din tranşee şi bătălia era dictată de focul artileriei.

Bombardamentele neîntrerupte au devastat frumoasele coline din jurul Verdunului şi din pădurile verzi au rămas doar nişte trunchiuri arse şi contorsionate, iar câmpurile au fost acoperite de gropi adânci, umpute repede de apa ploilor, în care şi-au găsit moartea mii şi mii de soldaţi.

Moartea era peste tot. Între cei ucişi aici au fost şi Émile Driant – scriitor şi politician devenit ofiţer al armatei franceze,

Kiffin Rockwell – pionier al aviaţiei şi primul pilot american ucis în Primul Război Mondial, sau

Franz Marc – unul din cei mai importanți pictori ai expresionismului german, înrolat în armata germană şi iniţiator al camuflajului militar, ucis pe loc de schijele unui obuz în 4 martie 1916.

Unul dintre ofiţerii francezi scria în jurnalul său, în 23 mai 1916:

“Omenirea e nebună. Trebuie să fii nebun, să faci astfel de lucruri. Ce madacru ! Ce scene de oroare şi carnagiu ! Nu pot găsi cuvinte pentru a spune ce simt. Nici iadul nu poate fi mai groaznic. Oamenii sunt nebuni!” Ofiţerul urma să fie ucis un an mai târziu.

Astăzi, pacea s-a întors la Verdun. Copacii cresc din nou pe locurile odată devastate, iar iarba a acoperit craterele provocate de explozia obuzelor.

Fortificaţiile istorice, cum este şi Vaux, sunt încă în picioare, iar ceeea ce a rămas din vastul sistem de tranşee din pădurile de lângă Verdun a fost conservat.

“Oraşul care a murit pentru Franţa”

Verdun, abatorul primului Război Mondial

Fleury-devant-Douaumont, micul oraş din apropiere de Verdun, capturat şi recapturat pe rând de germani şi francezi de 16 ori, a fost în final complet distrus, iar pământul nu a mai putut fi locuit niciodată.

Întreagă zonă era devastată de explozii, plină de trupurile sfârtecate ale victimelor şi contaminată de gaze toxice. Orăşelul nu a mai fost reconstruit niciodată, iar fermierii nu au mai putut lucra pământul şi totul a rămas ca mărturie a ororilor războiului. Fleury-devant-Douaumont a fost numit oficial “oraşul care a murit pentru Franţa”.

Memorialul Verdun, este chiar alături. A fost ridicat în anii 1960, cu finanţarea scriitorului francez Maurice Genevoix, veteran al Primului Război Mondial, grav rănit în bătălia Marne.

Este un memento zguduitor, aminteşte atât de combatanţii francezi cât şi de cei germani, dar şi de civilii care şi-au pierdut atunci viaţa.

Este şi muzeu militar, expune armament francez şi german, vehicule militare şi echipamente utilizate în bătălie.

În timp a devenit însă mai mult un muzeu educaţional decât monument comemorativ, în efortul autorităţilor franceze de a-i conştientiza pe tineri asupra ororilor războiului.

România

Aflată în alianţă cu Puterile Centrale din 1883, România îşi proclamase neutralitatea în 1914, la izbucnirea războiului. România nu onorase alianţa cu Germania şi Austro-Ungaria din cauza că drepturile naţionale ale românilor din teritoriile monarhiei austro-ungare nu erau respectate. Cu toate acestea, relaţiile economice ale României cu Puterile Centrale au continuat în cei doi ani de neutralitate, petrolul şi produsele alimentare româneşti aprovizionând armatele Puterilor Centrale.

Iniţiativa atragerii României alături de Antanta fusese lăsată în seama Rusiei care considera însă că pretenţiile României pentru îmbunătăţirea drepturilor românilor din afara României erau exagerate. Bătălia de la Verdun a fost momentul astral în care România a trebuit să ia o decizie istorică. Franţa se clătina, rezistenţa de la Verdun era testată la limita ei maximă, şi era nevoie de o slăbire a ofensivei germane. Strategia militarilor francezi a fost aceea de a se deschide un nou front în est pentru deplasarea de trupe germane şi pentru despresurarea Verdunului, iar România era cea care trebuia să consimtă să se angajeze la aceasta. Ideea trebuia pusă însă în termenii diplomatici ai persuasiunii şi ai negocierilor. Istoricul Sergiu Iosipescu de la Institutul de Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară a arătat că unul dintre cei care şi-a asumat sarcina a fost noul ambasador al Franţei la Bucureşti:

Verdun, abatorul primului Război Mondial

”La 5 iulie 1916, contele de Saint Aulaire, în preziua plecării la Bucureşti, înfăţişa preşedintelui Franţei mesajul transmis de Brătianu ministrului la Paris, Lahovary. Brătianu promitea intrarea în război a României în 5-6 săptămâni dacă în acel interval de timp începeau să sosească muniţiile solicitate. Ceea ce pare însă cu totul remarcabil este predicţia făcută de generalul Lyautey, protectorul contelui de Saint Aulaire, pentru plecarea acestuia în România: „am reflectat asupra situaţiei voastre, conte. Foarte sincer, cred că trebuie să te felicit. Am primit harta Europei Centrale şi Orientale, am constatat că România va creşte mai mult şi, mai ales, se va împlini definitiv prin înfrângerea Puterilor Centrale, decât dacă Rusia ar fi înfrântă. Opinia publică română, îndeajuns de puternică pentru a purta un Hohenzollern de la alianţa cu Germania la neutralitate, îl va duce de la neutralitate la intervenţie. România va urma gestul Italiei, cumpăna se va înclina mai devreme sau mai târziu în favoarea intervenţiei.””

Pentru intrarea României în război, Antanta a făcut o ofertă mai mult decât generoasă. Era vorba despre teritoriile din Austro-Ungaria locuite de români precum şi de promisiuni legate de garanţiile de după încheierea războiului. Cu toate acestea, ambiţia Franţei de a aduce România în alianţă cu Antanta avea de trecut peste câteva dificultăţi. România nu avea o armată capabilă să suporte dificultatea ducerii unui război de o asemenea anvergură. În al doilea rând, adepţii onorării alianţei cu Puterile Centrale reprezentau un grup consistent şi influent în opinia publică românească. Dificultatea înfrîngerii germanofililor se vedea şi în modul în care prezenta presa bătălia de la Verdun şi, în general, mersul războiului. Istoricul Alexandru Madgearu de la Institutul de Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară a spus că presa românească prezenta realitatea războiului în funcţie de simpatiile francofile sau germanofile.

Verdun, abatorul primului Război Mondial

”Orientarea politică generală a ziuarelor a influenţat şi modul în care au fost redate şi comentariile şi ştirile. Adevărul şi Universul erau net francofile, Minerva era de notorietate că fusese cumpărat de un consorţiu german încă din septembrie 1914. Cu toate acestea, chiar şi în cazul Minervei se constată o încercare de abordare obiectivă. Pe măsură însă ce timpul trecea, obiectivitatea Minervei de diminua, aşa cum se vede din numerele din 24 şi 26 iulie 1916. Pe 24, Minerva scria că ofensiva anglo-franceză nu uşura sarcina trupelor franceze de la Verdun. Dar în aceeaşi seară, în paginile Adevărului se citea afirmaţia generalului Joffre cum că victoria aliaţilor era sigură. Pe 26 iulie, a 5-a zi a ofensivei comune anglo-franceze, Minerva scria că ofensiva Antantei eşuase, pierderile anglo-francezilor fuseseră imense. În Universul din aceeaşi zi, subtitlurile erau informative şi informaţiile mult mai detaliate. În Adevărul din 26 iulie se evidenţiau inexactităţile din comunicatele oficiale germane.”

Alegerea României s-a dovedit a fi foarte dificilă în condiţiile volatile ale climatului războiului. Au primat însă dorinţa ca românii din afara României să devină cetăţeni şi clarviziunea lui Ion I. C. Brătianu, cel mai mare politician al României din prima jumătate a secolului 20. Chiar dacă nu au murit în abatorul de la Verdun, şi pe românii i-a cuprins nebunia europeană a războiului de acum 100 de ani pe care au plătit-o cu sânge.

Click to rate this post!
[Total: 2 Average: 5]

Urmărește-ne pe Facebook :

Lasă un comentariu