Ordinul Ospitalierilor (Cavalerilor Ioaniți)

Istorie pe scurt – Ordinul Ospitalierilor (Cavalerilor Ioaniți)

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

În jurul istoriei Cavalerilor Ioaniţi s-au născut poveşti care au reuşit să formeze o adevărată mitologie, de multe ori lipsită de adevăr. Istoria Cavalerilor Ioaniţi de la apariţie până în prezent a fost însă mai puţin cunoscută. Iată zece lucruri din bogata istorie a acestui Ordin.

Cavalerii Ioaniţi, supranumiţi şi Ospitalieri, erau membrii ordinului Sfântului Ioan din Ierusalim, ordin militar şi religios din Evul Mediu.

Ordinul Ospitalierilor (Cavalerilor Ioaniți)

Ordinul a fost întemeiat în anul 1099 la Ierusalim, de un grup de negustori din Italia de sud, în scopul ingrijirii medicale a pelerinilor şi de ajutorare a celor săraci, veniţi să viziteze locurile biblice.

Related Posts
Prima Cruciadă (1096 – 1099)

Adesea începutul primei cruciade este legat de cuvîntarea papei Urban II la sinodul de la Clermont (noiembrie 1095). Însă rolul Read more

Istoria coroanei Sfântului Ştefan al Ungariei

  Ungaria, o ţară nu prea mare, dar uimitor de variată, are o câmpie întinsă, numită pustă, şi un lac Read more

Simbolul acestui ordin, Crucea Malteză, este o cruce albă în opt colţuri, purtată pe o mantie neagră. De aceea, Ospitalierii sunt “Cavalerii Crucii Albe”, spre deosebire de templieri, care sunt “Cavalerii Crucii Roşii”.

Crucea Malteză a fost utilizată de anumite organizaţii secrete, care astfel, în mod fals, acreditau ideea că ar avea o legătură cu Cavalerii Ioaniţi.

Cu timpul, ordinul şi-a mutat centrul de greutate, de la îngrijirea medicală şi spirituală a pelerinilor, la lupta contra musulmanilor. În anul 1187, Cavalerii Ioaniţi si Ordinul rival al Templierilor au fost izgoniţi din Ierusalim de către musulmani, la început în cetatea Akko, apoi pe insula Cipru, iar în anul 1306 pe insula Rhodos.

Diploma Cavalerilor Ioaniţi este legată de confirmarea existenţei primelor formaţiuni statale româneşti pe teritoriul Ţărilor Române dintre Carpaţi şi Dunăre şi este un act de donaţie al regelui Bela al IV-lea al Ungariei în Favoarea Cavalerilor Ioaniţi, emis la 2 iunie 1247.

În anul 1523 puterile europene atribuie Malta membrilor Ordinului Ioaniţilor, izgoniţi de către Turci de pe insula Rhodos. În timpul guvernării Ordinului Ioaniţilor, insula cunoaşte cea de a doua perioadă importantă de construcţii masive din istorie.
Capitala Valletta a luat numele de la constructorul ei, Marele Maestru al Ordinului Ioanit Jean Parisot de la Valette.

Stăpânirea Ioanită ia sfârşit în Malta, în anul 1798, anul ocupării arhipelagului de către trupele franceze sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Nemulţumită de comportamentul trupelor franceze, populaţia malteză s-a răzvrătit, obtinând ajutor militar din partea regelui Neapolului şi a amiralului englez Nelson.

În anul 1802, ca urmare a Păcii de la Amiens (Franţa), Malta a fost retrocedată Ordinului Ioaniţilor. Dându-şi seama de importanţa sa militară şi strategică, Anglia a anexat-o, anexare sancţionată prin Tratatul de la Paris (1814) şi prin Congresul de la Viena (1815).
Sediul actual al “Cavalerilor Maltezi” se găseşte la Roma fiind cunoscut şi sub numele de “Stăreţia din Malta”.

Click to rate this post!
[Total: 1 Average: 5]
Citește și :   Femeile din viața celui mai sângeros dictator, Stalin

Urmărește-ne pe Facebook :

Lasă un comentariu

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Istoria e cea mai frumoasă poveste. Citește-o pe următoarea :