Home -Evenimente Operațiunea Inimaginabil, al III-lea Război Mondial

Operațiunea Inimaginabil, al III-lea Război Mondial

39
0
Operațiunea Inimaginabil, al III-lea Război Mondial

Data propusă pentru declanşarea operaţiunii: 1 iulie 1945. Presupunea un atac surpriză la care să ia parte 47 de divizii britanice şi americane în zona Dresda, lovind în plin linii sovietice.

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

Pe 22 mai 1945, la numai două săptămâni de la capitularea Germaniei, Winston Churchill a primit un document strict secret pe care îl ceruse de la Statul-Major Unificat pentru Planificare Strategică din cadrul Comandamentului Militar Britanic. Acest document, intitulat „Operațiunea Inimaginabil“, expunea planul de atac în cazul unei reluări a ostilităților. Pe prima pagină erau scrise de mână cu cerneală cuvintele „Rusia: o amenințare la adresa civilizației occidentale“, urmate de o afirmație care rezuma direct scopul acestui plan: „Să se impună Rusiei voința Statelor Unite și a Imperiului Britanic“. Lucrarea analiza mai departe posibilitatea unei lovituri preventive împotriva Uniunii Sovietice. „Un succes rapid i-ar putea face pe ruși să se supună voinței noastre, cel puțin pentru moment. Dar, dacă vor război total, ei sunt capabili de așa ceva […]. Singurul mod în care ne putem atinge obiectivul cu certitudine și cu rezultate durabile este să obținem victoria într-un război total.“ în capitolele „înfrângerea decisivă a forțelor rusești“ și „Ocuparea regiunilor vitale ale Rusiei“, documentul discuta mai departe avantajele și dezavantajele eventualității în care Marea Britanie și SUA s-ar fi angajat într-un asemenea „război total“. Așa cum era de așteptat,nevoia de a păstra secretul se dovedea fundamentală: „Dat fiind caracterul strict confidențial al documentului – se spunea în text angajați! din cadrul ministerelor de serviciu n-au fost consultați.“

Operațiunea Inimaginabil, al III-lea Război Mondial

Ofensiva n-a fost lansată niciodată. Generalii britanici au conchis cu discreția obișnuită că invadarea Uniunii Sovietice ar fi fost „hazardată“. Dar urmările erau limpezi: Europa și, până la urmă, lumea întreagă erau din nou divizate, de data aceasta între tabăra capitalistă și cea comunistă. în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, România și Albania erau deja la putere guverne prosovietice. Occidentul se agățase de Grecia, dar chiar și acolo rezista cu greu. Mișcările comuniste luau avânt în Italia și Franța.

Uniunea Sovietică și Aliații occidentali luptaseră împreună într-o coaliție de conveniență, și, odată ce amenințarea fascistă fusese
înlăturată, suspiciunile antebelice au revenit. Neîncrederea personală a lui Churchill față de Stalin era limpede, dar raționamentul care stătuse la baza Operațiunii Inimaginabil nu izvora dintr-o simplă intuiție. în 1945, forțele sovietice staționate pe teritoriul Europei erau uriașe; Stalin dăduse clar de înțeles că Moscova nu avea să renunțe la influența pe care o exercita acum asupra părții răsăritene a continentului, și existau temeri bine întemeiate că avea planuri și în privința Occidentului – că și el ar fi putut să-și imagineze inimaginabilul.

La sfârșitul lui iulie, Churchill nu mai era prim-ministru. Arhitectul victoriei britanice fusese înlocuit de guvernul laburist reformist, cu nuanțe de stânga, al lui Clement Attlee. Churchill n-a plecat însă în tăcere. Așa cum în anii ’30 tunase și fulgerase împotriva amenințării tot mai mari a nazismului, avertizând națiunile civilizate să nu se amăgească, acum și-a îndreptat privirea profetică spre amenințarea comunismului. Discursul lui „Forțele Păcii“, ținut la Fulton, în Missouri, pe 5 martie 1946, a imprimat în memoria lumii întregi o imagine care avea să definească realitățile Europei postbelice pentru următorii patruzeci de ani:

“De la Sczeczin, pe țărmul Balticii, până la Trieste, la Marea Adriatică, o cortină de fier s-a lăsat asupra continentului. Dincolo de această linie se află toate capitalele vechilor state ale Europei Centrale și de Est. Varșovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, București și Sofia, toate aceste orașe se află în ceea ce sunt nevoit să numesc „sfera sovietică“ și toate sunt supuse, într-un fel sau altul, nu doar influenței sovietice, ci și unui control foarte apăsat și, în unele cazuri, din ce în ce mai apăsat din partea Moscovei. […1 Partidele comuniste au fost ajutate să acceadă la o supremație și o putere nejustificate de numărul de membri și încearcă pretutindeni să preia controlul într-o manieră totalitară […]. în mod cert, nu aceasta este Europa eliberată pe care ne-am luptat s-o construim și nici nu se întrevăd în ea garanțiile unei păci permanente.”

Avertismentul era neechivoc, și Stalin a reacționat cu vehemență. Pe 12 martie, într-un interviu în Pravda, a vorbit în termeni belicoși despre dorința de război a imperialismului vestic, susținând că „dl Churchill și prietenii săi amintesc uimitor pe Hitler și prietenii lui […], afirmând că națiunile care vorbesc limba engleză sunt națiuni superioare, chemate să hotărască soarta lumii întregi“.

Fără a avea acces la alte știri sau informații decât cele din presa oficială, care titra numai declarațiile lui Stalin, marea majoritate a cetățenilor sovietici a crezut că America și Marea Britanie ațâțau acum la război și aveau să le fie, cel mai probabil, inamici. Răspunsul lui Stalin la acuzația de „expansionism sovietic“ pe care i-o lansase Churchill a fost pe înțelesul fiecărui rus: având în vedere lunga istorie a invaziilor străine pe teritoriul rus, crearea unor „state-tampon“ în țările Europei de Est era un obiectiv firesc.

Operațiunea Inimaginabil, al III-lea Război Mondial

Dl Churchill califică toate acestea ca nemărginite „tendințe expansioniste“ ale Uniunii Sovietice. |… ] Nu se poate să fie uitate următoarele împrejurări. Nemții au putut să ne invadeze prin aceste țări pentru că în aceste țări existau, pe atunci, guverne dușmănoase Uniunii Sovietice […]. Ce poate fi de mirare în faptul că Uniunea Sovietică, dorind să se asigure pentru viitor, caută să obțină ca în aceste țări să existe guverne care să aibă o atitudine loială față de Uniunea Sovietică? Cum se poate ca cineva, fără a-și pierde mințile, să califice aceste tendințe pașnice ale Uniunii Sovietice ca tendințe expansioniste ale statului nostru? […] Nu știu dacă dl Churchill și prietenii săi vor reuși să organizeze […] o nouă campanie militară împotriva „Europei de Est“ [referire la intervenția occidentală împotriva regimului bolșevic instalat după Revoluție – n.a.]. Dar, dacă vor reuși s-o facă, […] se poate afirma cu încredere că ei vor fi bătuți tot așa cum au fost bătuți în trecut, acum 26 de ani.

Era un avertisment brutal, dar lăudăroșenia lui Stalin ascundea o teamă reală. în ciuda dimensiunilor Armatei Roșii din timpul teamă reală. In ciuda dimensiunilor Armatei Roșii din timpul războiului și a succeselor repurtate de ea, Uniunea Sovietică nu poseda ceea ce SUA dețineau deja: bomba nucleară. Efectele pe care noua armă americană le avusese în orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki, în august 1945, îl convinseseră pe Stalin că forța numerică a Armatei Roșii era de acum inutilă. Societatea sovietică a fost cuprinsă brusc de spaima că autoritățile belicoase de la Londra și Washington dispuneau de mijloacele de a șterge Moscova, Leningradul și numeroase alte orașe de pe fața pământului.

Alexander Werth, corespondentul ziarului Sunday Times la Moscova, relata că teroarea nucleară era atotprezentă:
Știrea [despre Hiroshima și Nagasaki] a avut un efect profund deprimant asupra tuturor. Toată lumea își dădea seama că era vorba de o Nouă Realitate în jocurile de putere ale politicii mondiale, că bomba reprezintă o amenințare la adresa Rusiei, și unii pesimiști ruși cu care am vorbit în ziua aceea observau cu groază că victoria în fața Germaniei, obținută de ruși cu atâtea eforturi supraomenești, era acum „practic pierdută“.

Click to rate this post!
[Total: 1 Average: 5]

Urmărește-ne pe Facebook :

Lasă un comentariu