Home -Istoria Religiilor Consiliul de la Niceea

Consiliul de la Niceea

71
0
Consiliul de la Niceea

Istoria creştinismului modern începe cu Sinodul de la Niceea din anul 325, despre care se spune că a fost convocat de către Constantin cel Mare, care ar fi invitat aici toți episcopii bisericii creștine din Imperiu, adică vreo 1800 de persoane. Conform datelor existente, cifra participanţilor s-a situat între 250 persoane (Eusebiu din Cesareea) şi 300 de persoane (Gelasiu de Cizic). Tradiţia bisericească promovează cifra de 318 participanţi…

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

Biserica a oficializat această cifră în baza unui fragment din Vechiul Testament (Geneza; 14:14), conform căruia Avraam cu 318 slujitori ai săi învinge coaliţia celor patru regi şi-l eliberează pe fratele său Lot… Cifra 318 este redată în greacă prin cifrele IHT (10;8;300), fapt care a dus la interpretarea creştină IH = Iisus Hristos şi T = semnul crucii (Epistola lui Barnaba; 9:7-8 şi Clement în Stromate; VI:85).

Deşi conform cercetătorilor, la nivelul anului 300 e.n., pe teritoriul Imperiului Roman, proporţia populaţiei creştine era doar de 5 – 8% (Bart D. Ehrman), în zona orientală numărul acestora era mai mare. Bisericile de aici dezvoltaseră o varietate de orientări creştine şi chiar dacă pozițiile teologice majore propuse de proto-ortodoxie dominau, celelalte forme de creștinism fiind „deja excluse, suprimate, reformate sau distruse”, existau încă dispute acerbe, presărate deseori cu manifestări violente, între diferite curente. La acel moment, un adevărat război doctrinar se dădea la Alexandria între Arie, care nu putea concepe egalitatea dintre Iisus şi Dumnezeu, şi Atanasie, susţinut de către Alexandru episcopul local, care proclama faptul că Fiul şi Tatăl sunt una şi aceiaşi divinitate.

Fără a înţelege subtilităţile acestor idei, Constantin, care avea nevoie şi de un singur Dumnezeu, pentru un singur Imperiu şi un singur Împărat, se va declara adeptul teoriei lui Atanasie şi sub influenţa împăratului, va triumfa conceptul dualităţii – „homoousios” şi va fi adoptat celebrul „Crez” care îl proclama pe Iisus „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”. În finalul Crezului nicenian a mai fost adăugată şi o scurtă propoziţie: „Și în Duhul Sfînt”. Crezul, în forma adoptată, deşi dorea doar identificare lui Iisus cu Dumnezeu, aducea în discuţie şi natura divină a Sfântului Duh, creindu-se premiza ca Dumnezeu Unul să devină Trei…

Consiliul de la Niceea
Constantin arzând cărţile ariene. Manuscris din sec.al IX-lea.

Rezultatul sinodului l-a satisfăcut pe Constantin dar disputele au continuat şi chiar dacă iniţial Arie a fost excomunicat, el va reintra în graţiile lui Constantin iar oponentul său, Atanasie, devenit episcopul Alexandriei, a fost alungat din Alexandria cel puțin de cinci ori, fiind readus în scaunul episcopal spre sfârşitul vieţii.

Sub forma în care a fost prezentat „Crezul” lui Atanasie era greu de înţeles deci şi de acceptat… La Niceea fuseseră prezenţi doar trei teologi din Occident şi teoria Treimii va ajunge aici puţin înţeleasă sau mai curând interpretată în sens raţional… Aici arianismul va domina religia creştină aproape 200 de ani.

În Orient, „Părinţii cappadocieni”: Vasile cel Mare, episcop de Cezareea (329-379), fratele său mai mic Grigorie, episcop de Nyssa (335-395) şi Grigorie de Nazians (329-391), au încercat să lămurească şi problema Sfântului Duh, care apăruse în finalul Crezului de la Niceea. Oamenii nu ştiau ce să creadă despre el. Era doar un sinonim pentru Dumnezeu sau ceva mai mult?… Teologii cappadocieni au lansat ideea că, Dumnezeu nu poate fi cunoscut, dar este perceput prin cele trei manifestări prin care se făcuse cunoscut: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, care deci nu erau trei fiinţe, ci doar trei „termeni pe care îi folosim” ca să vorbim despre Dumnezeu. O entitate numită „Dumnezeu” nu putea fi cuprinsă cu mintea omenească…

Sub noile învăţături, Crezul de la Niceea va fi modificat la Conciliul de la Constantinopol din anul 381…

La Niceea s-a discutat şi despre data celebrării Paştelor, singura sărbătoare creştină care exista la acea vreme.

Cum data sărbătorii creştine era corelată cu Paştele evreiesc, care fluctua după calendarul sacerdotal de natură lunară, s-a convenit ca data Paştelui creştin să fie stabilită pornind de la Echinocţiul de primăvară, după Luna Nouă şi să nu se suprapună peste Paştele evreiesc. La acea dată era în funcţie calendarul iulian care, din punct de vedere astronomic, pierdea o zi la 100 de ani. Deci în momentul stabilirii datei Paştelui, data calendaristică a Echinocţiului era decalată cu trei zile faţă de cea reală. Cum hotărârea de la Niceea a rămas literă de lege, după adoptarea calendarului grigorian, toate sărbătorile creştine de natură astrală, sunt plasate cu trei zile în urma fenomenului astronomic care le-a generat.

Conciliul de la Niceea, invocat şi astăzi, a fost folosit de către Biserica creştină pentru diverse manipulări. Un astfel de exemplu este revendicarea primatului Vaticanului asupra lumii creştine. În momentul în care lucrările Conciliului au intrat în legendă, a apărut afirmaţia că hotărârea privind natura lui Iisus a fost luată doar pentru că Episcopul Romei – Papa – a susţinut soluţia finală şi autoritatea era recunoscută de toţi participanţii (vezi Ireneaus, „Împotriva ereziilor”; III:3:2).

Cu siguranţă Roma se bucurase de de un plus de atenţie deoarece era capitala Imperiului, dar „Canonul 6” arată clar că „puterea creştină” la acea vreme se împărţea egal între trei centre majore: Roma, Constantinopol şi Alexandria.

Click to rate this post!
[Total: 4 Average: 4.5]

Urmărește-ne pe Facebook :

Lasă un comentariu